ZVÂRCOL'I, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face miscări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în asternut) de pe o parte pe alta (de neliniste); p. ext. a se învârti încoace si încolo de neastâmpăr; a nu-si găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufleteste. - Cf. bg. vărgaljam.
Sursă : DEX'98 (22159)  - valeriu

ZVÂRCOL'I vb. 1. v. zbate. 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. v. tă-văli. 4. v. foi. 5. v. agita. 6. a se frământa, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (înv. si reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în asternut.)
Sursă : Sinonime (219378)  - siveco

zvârcol'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. zvârcol'esc, imperf. 3 sg. zvârcole'a; conj. prez. 3 sg. si pl. zvârcole'ască
Sursă : DOR (294725)  - siveco

A SE ZVÂRCOL//'I mă ~'esc intranz. 1) A face miscări bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se răsuci în asternut de neliniste. 3) A se misca încolo si încoace (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se frământa; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenţă; a se nelinisti; a se zbuciuma; a se îngrijora; a se frământa. /<bulg. vărgaljan
Sursă : NODEX (360242)  - siveco